luni, 20 iunie 2011

Invins de singuratate


Bat pasul pe loc, mi-e frică să merg mai departe;
Dacă o să întalnesc mai multă singuratate?
Sa ştii că am avut deplină încredere în tine.
Dacă tu crezi că ce-ai făcut a fost ce e mai bine
Îţi dau dreptate.

Nu ţi-am cerut să ţii la mine şi nici să mă accepţi,
Ci doar să-ţi fie bine, să simt şi să simţi că trăieşti.
Nu ţi-am cerut să-mi fii alături, nici măcar să mă ştii,
Că prin singurătate am mai fost şi chiar credeam că voi mai fi,
Dar ai mers mai departe.

A trebuit să mă priveşti în ochi şi să-mi zâmbeşti,
Să îmi şopteşti că-ncepi să te îndrăgosteşti,
Să-mi pui mâna pe piept, să-mi simţi pulsul crescând,
Să te apropii foarte mult şi buzele-ţi simţind
Încep să uit şi de singurătate...

Urmând calea luminii ce luna mi-o aşterne
Mă-ndrept spre nicaieri uitându-mă spre stele,
Plutesc uşor către un loc străin de mine,
Parcă mi-e frică dar am încredere în tine
Aşa că merg şi mai departe.

Nedezlipit de tine, mereu cu zâmbetul pe faţa
Încep încet să văd şi părţi bune în viaţă.
Îmbraţişaţi de dimineaţă şi până la apus de soare,
Înaintând prin gheaţă spre raze arzătoare
Nimic nu ne desparte.

Nimic...aşa credeam, aşa simteam dar mă-nşelam.
Un lucru-i mai puternic, mai mult decât credeam.
Mi-am zis: nimic nu ne desparte şi-mi repetam într-una,
Mi-am zis că vom învinge şi răul şi minciuna
Dar am uitat de moarte.

Şi mi-ai promis că îmi vei fi alături la bine şi la rău,
Dar nu eşti lângă mine-acum, mi-e dor de chipul tău.
Şi mi-ai promis că o să fii chiar de nu ţi-am cerut,
Dar nu te simt, nici nu te văd...oare ce ţi-am făcut?
Aud doar nişte şoapte...

Să ştii că am avut deplină-ncredere în tine,
Mi-ai spus că o să-mi fii aproape, o să fii lângă mine.
Aştept ziua de mâine dar nu-mi mai vine s-o aştept,
Nu-ţi mai simt buzele, nici mâinile pe piept
Şi mă refugiez în noapte.

De sentimeste stors, sunt doar o marionetă neînsemnată,
Privat de vreo expresie, cu faţa nepictată,
Aştept sfârşitu-mi care parcă nu vine niciodată.
M-ascund în întuneric trăind înca odată
În veşnică singurătate.

miercuri, 15 decembrie 2010

Forgive me!


Iartă-mă că te-am rănit şi ştiu...şi sunt un prost!
Probabil că acest cuvânt tu îl ştii pederost,
Dar crede-mă că-l folosesc azi pentru prima oară
Şi sper să-ţi vindec rănile,ca să nu te mai doară.

Îmi pare rău că m-am purtat ca şi cum n-ai conta,
Dar vreau să ştii că vreau să fii parte din viaţa mea.
Şi tot ce-am zis şi ce n-am zis şi de-ai fost umilită,
Eu nu îţi cer ca să mă ierţi,ci să fii fericită.

Îmi cer iertare c-am ştiut ce nu trebuia să ştiu!
Cred c-a fost doar în mintea mea,sau poate prea târziu.
Acum ce-a fost nu va mai fi sau cred că nici n-a fost
Şi sper să ai tăria să îl ierţi pe-acest prost.

Felul în care m-am purtat a fost dezonorabil.
Te rog,îţi mai cer înc-o dată...iartă-l pe mizerabil!
De-aş fi stăpân al timpului să-l pot da înapoi,
Să mă cunoşti te-aş fi oprit,să nu existe "noi".

Şi iartă-mă că am tăcut când ai vorbit cu mine,
Dar când caut cuvintele le găsesc doar în rime...
Aş vrea să pot vorbi cu tine dar tot o las pe mâine,
 Aş vrea să fac eu primul pas dar tot te las pe tine.
Şi nici nu-mi mai iau bun rămas,nu vreau să se termine!
Nu vreau sa fie un adio ci un rămâi cu bine!

luni, 29 noiembrie 2010

P.S.

Văd doar o foaie albă ce-aşteaptă să o scriu,
Îi cer scuze şi cu regrete-i spun că-i prea târziu.
De mă trăgea de mâneca,să mă atenţioneze
Să scriu ce simt pentru o floare înainte de-a o pierde...


Acum pătez,dar cu regrete,plâng peste biata foaie.
Destinu-i e pecetluit,începe să se-ndoaie.
Conştient că are să dispară îmi fac curaj să scriu,
Îmi scot din buzunar stiloul cu vârful auriu
Dar totul se împraştie.Totul e prea târziu...


Întunecat de vise pierdute în pustiu,
Nu mai gândesc,mă duc,mă uit spre cer căramiziu,
Mă pierd în calde amintiri ce nu au să mai fie,
Păstrez în suflet o iubire ce veşnic va fi vie.




Blestem curajul care-l am că e cu neputiinţă!
Dacă era să fie mai viteaz eram cu-această fiinţă.
Aum priveam îmbraşişaţi cerul cărămiziu,
Dar vinovatul sunt doar eu,mai bine să nu fiu...


Îmi trec vârful stiloului pe foaia ce se stinge,
Nu prea mai am cerneală şi scriu cu propriu-mi sânge.
Aştern gânduri criptate în lacrimi şi-n cerneală,
Îţi scriu ce n-am putut atunci,şi-ţi scriu acum,spre seară:


Îţi spun cu sufletul,căci mi-e gândirea-nceată,
Aş vrea să-mi fii alături,să nu pleci niciodată,
Să fii tu cum eşti tu şi eu să-ţi fiu pe plac,
Să fii cum ştii să fii şi eu pe plac să-ţi fac.


Să îmi zâmbeşti timid,să îmi vorbeşti sarcastic,
Să mă priveşti senzual şi să te mişti fantastic,
Cu părul despletit pe umerii golaşi
Să fii cea mai frumoasă dintre îngeraşi.


Mi-e dor de tine-ţi zic,alături vreau să-mi fii;
Mă uit nebun la ceas,îmi spun că vei veni...
Privesc în depărtare spre cer cărămiziu
Şi-mi zic cu disperare că nu e prea tarziu.


Oh,foaie leneşă,ce eşti aşa înceată?
Aştept răspuns dar parcă nu vine niciodată.
Când mi-am făcut curaj să scriu ce vreau să-i scriu,
Am doar un singur gând: oare e prea târziu?

vineri, 13 august 2010

Schimb echivalent(Soarta)


Un calator in larg desert doar de cer marginit,
Mergand agale,pas cu pas,de un tel sprijinit,
Inaintand increzator cu gandul nelipsit,
Cu zambetul pe buze s-ajunga la sfarsit.

Nori nu se mai arata,doar vulturi il vegheaza,
Si el nu se opreste,incet inainteaza,
Dar zambetul ii piere cand in plina durere
Cade-n genunchi speriat si doar un gest schiteaza;
Lacrimile sa-si stearga din ochii arsi de soare ...
Uscatu-s-au de stralucirea de raze orbitoare.

Nemaiputand sa vada clar,se pune jos privind la cer,
Inchide ochii si adoarme,ferit e el de asprul ger
Caci nu se mai trezeste-n noapte privind in sus,ghicind in stele,
A sa stea de pe cer s-a stins nemaiavand nicio putere.

O noapte trece fugarita de razele de soare,
Omul confuz se mai trezeste privind in departare,
Un peisaj pictat cu rosu si craniul la picioare,
Vulturi veghind asupra lui cu fete-nselatoare.

Inainteaza chinuit de telul ce-l urmeaza,
E doar un suflet bantuit,acum realizeaza.
Sortit pana la infinit desertu-l traverseaza,
O viata are de platit si rau-si returneaza.

Uite chiar nu stiam ce nume sa-i pun.Faza era ca primesti ce oferi :-??.E un fel de schimb echivalent.

marți, 10 august 2010

Înşelător...


Poezii scrise dar fără rimă
Scrise cu rost dar fără noimă
Citate vechi dar folosite
Vorbe cu sens dar parasite

Un om stresat dar fericit
Altul prea blând dar necăjit
Om fără-auz dar ce-nţelege
Un cântăreţ care petrece

Un suflet rece neuitat
Un copilaş abandonat
Un rău în lume necesar
Un zâmbet scăldat în amar

Creştin dar care face rău
Atei ce cred în Dumnezeu
Un om simplu cerînd prea multe
O vorb-aleasa dintre multe

joi, 27 mai 2010

Fade to black ???



Portret blurat de timp si chip facut din ceara
Ar vrea sa se desprinda de tot ce-l inconjoara.
Un chip zbarcit si palid si mainile slabite
Si o privire-n gol de ganduri adormite.



Un gri imbatranit in parul despletit,
Un glas ce-o data-i tipat acum e ragusit,
Mers tremurand agale de baston sprijinit,
Un zambet plin de viata care s-a ofilit.

Cavou din piatra rece,o lumanare-aprinsa,
O floare asezata,in plina suferinta,
Un inger stand de veghe cu un aspect feeric,
Un demon asteptand ascuns in intuneric.

Om lipsit de ratiune hranit doar de instincte
Nevinovatul suflet acum nici nu mai simte...
Simtind o-ntreaga viata amarul suferintei,
Tratat cu indiferenta pierzand calea credintei.

duminică, 16 mai 2010

Ganduri



Poate ca sunt un mut dar am multe cuvinte
Un chip facut din lut cu suflet ce nu minte
Poate ca vreau sa cant dar nimeni nu m-aude
Poate ca voi vorbi dar cu cuvinte surde

Poate voi adormi dar treaz voi fi in vis
Poate ca n-oi lupta dar nu voi fi invins
Poate ma vei uri dar eu te voi iubi
Poate ca voi muri si poate vei trai

Poate ca voi minti sa-ti fac tie un bine
Poate ma voi cai sa rup raul din mine
Poate voi pretui tot ce am fost pierdut
Poate nici nu voi sti de ce am fost facut

Poate-s un visator dar stiu ca esti reala
Un simplu muritor intr-o lume neclara
Poate ca voi cadea doar ca sa ma ridic
Poate te voi vedea si n-ai mai fi nimic

Poate ca-i intuneric dar tu ma luminezi
Poate ca sunt prea trist cand nu ma-mbratisezi
Poate ca este frig dar esti caldura mea
Poate ca tu esti tu si nu te voi uita

Poate ca voi cersi ca sa te fac bogata
Poate m-as oferi bucata cu bucata
Poate ca-s trist in suflet dar am un zambet larg
Poate ca ne desparte un geam totul e vag
Poate ca printr-un urlet voi reusi sa-l sparg
Poate nu te vedeam sau poate esti un gand

M-am inscris

toateBlogurile.ro

Chestii?

Page navigation