Forgive me!

Iartă-mă că te-am rănit şi ştiu...şi sunt un prost!
Probabil că acest cuvânt tu îl ştii pederost,
Dar crede-mă că-l folosesc azi pentru prima oară
Şi sper să-ţi vindec rănile,ca să nu te mai doară.

Îmi pare rău că m-am purtat ca şi cum n-ai conta,
Dar vreau să ştii că vreau să fii parte din viaţa mea.
Şi tot ce-am zis şi ce n-am zis şi de-ai fost umilită,
Eu nu îţi cer ca să mă ierţi,ci să fii fericită.

Îmi cer iertare c-am ştiut ce nu trebuia să ştiu!
Cred c-a fost doar în mintea mea,sau poate prea târziu.
Acum ce-a fost nu va mai fi sau cred că nici n-a fost
Şi sper să ai tăria să îl ierţi pe-acest prost.

Felul în care m-am purtat a fost dezonorabil.
Te rog,îţi mai cer înc-o dată...iartă-l pe mizerabil!
De-aş fi stăpân al timpului să-l pot da înapoi,
Să mă cunoşti te-aş fi oprit,să nu existe "noi".

Şi iartă-mă că am tăcut când ai vorbit cu mine,
Dar când caut cuvintele le găsesc doar în rime...
Aş vrea să pot vorbi cu tine dar tot o las pe mâine,
 Aş vrea să fac eu primul pas dar tot te las pe tine.
Şi nici nu-mi mai iau bun rămas,nu vreau să se termine!
Nu vreau sa fie un adio ci un rămâi cu bine!

P.S.

Văd doar o foaie albă ce-aşteaptă să o scriu,
Îi cer scuze şi cu regrete-i spun că-i prea târziu.
De mă trăgea de mâneca,să mă atenţioneze
Să scriu ce simt pentru o floare înainte de-a o pierde...


Acum pătez,dar cu regrete,plâng peste biata foaie.
Destinu-i e pecetluit,începe să se-ndoaie.
Conştient că are să dispară îmi fac curaj să scriu,
Îmi scot din buzunar stiloul cu vârful auriu
Dar totul se împraştie.Totul e prea târziu...

Întunecat de vise pierdute în pustiu,
Nu mai gândesc,mă duc,mă uit spre cer căramiziu,
Mă pierd în calde amintiri ce nu au să mai fie,
Păstrez în suflet o iubire ce veşnic va fi vie.




Blestem curajul care-l am că e cu neputiinţă!
Dacă era să fie mai viteaz eram cu-această fiinţă.
Aum priveam îmbraşişaţi cerul cărămiziu,
Dar vinovatul sunt doar eu,mai bine să nu fiu...


Îmi trec vârful stiloului pe foaia ce se stinge,
Nu prea mai am cerneală şi scriu cu propriu-mi sânge.
Aştern gânduri criptate în lacrimi şi-n cerneală,
Îţi scriu ce n-am putut atunci,şi-ţi scriu acum,spre seară:


Îţi spun cu sufletul,căci mi-e gândirea-nceată,
Aş vrea să-mi fii alături,să nu pleci niciodată,
Să fii tu cum eşti tu şi eu să-ţi fiu pe plac,
Să fii cum ştii să fii şi eu pe plac să-ţi fac.


Să îmi zâmbeşti timid,să îmi vorbeşti sarcastic,
Să mă priveşti senzual şi să te mişti fantastic,
Cu părul despletit pe umerii golaşi
Să fii cea mai frumoasă dintre îngeraşi.


Mi-e dor de tine-ţi zic,alături vreau să-mi fii;
Mă uit nebun la ceas,îmi spun că vei veni...
Privesc în depărtare spre cer cărămiziu

Şi-mi zic cu disperare că nu e prea tarziu.


Oh,foaie leneşă,ce eşti aşa înceată?
Aştept răspuns dar parcă nu vine niciodată.
Când mi-am făcut curaj să scriu ce vreau să-i scriu,
Am doar un singur gând: oare e prea târziu?

Schimb echivalent(Soarta)

Un calator in larg desert doar de cer marginit,
Mergand agale,pas cu pas,de un tel sprijinit,
Inaintand increzator cu gandul nelipsit,
Cu zambetul pe buze s-ajunga la sfarsit.

Nori nu se mai arata,doar vulturi il vegheaza,
Si el nu se opreste,incet inainteaza,
Dar zambetul ii piere cand in plina durere
Cade-n genunchi speriat si doar un gest schiteaza;
Lacrimile sa-si stearga din ochii arsi de soare ...
Uscatu-s-au de stralucirea de raze orbitoare.

Nemaiputand sa vada clar,se pune jos privind la cer,
Inchide ochii si adoarme,ferit e el de asprul ger
Caci nu se mai trezeste-n noapte privind in sus,ghicind in stele,
A sa stea de pe cer s-a stins nemaiavand nicio putere.

O noapte trece fugarita de razele de soare,
Omul confuz se mai trezeste privind in departare,
Un peisaj pictat cu rosu si craniul la picioare,
Vulturi veghind asupra lui cu fete-nselatoare.

Inainteaza chinuit de telul ce-l urmeaza,
E doar un suflet bantuit,acum realizeaza.
Sortit pana la infinit desertu-l traverseaza,
O viata are de platit si rau-si returneaza.

Uite chiar nu stiam ce nume sa-i pun.Faza era ca primesti ce oferi :-??.E un fel de schimb echivalent.

Înşelător...

Poezii scrise dar fără rimă
Scrise cu rost dar fără noimă
Citate vechi dar folosite
Vorbe cu sens dar parasite

Un om stresat dar fericit
Altul prea blând dar necăjit
Om fără-auz dar ce-nţelege
Un cântăreţ care petrece

Un suflet rece neuitat
Un copilaş abandonat
Un rău în lume necesar
Un zâmbet scăldat în amar

Creştin dar care face rău
Atei ce cred în Dumnezeu
Un om simplu cerînd prea multe
O vorb-aleasa dintre multe

Fade to black ???

Portret blurat de timp si chip facut din ceara
Ar vrea sa se desprinda de tot ce-l inconjoara.
Un chip zbarcit si palid si mainile slabite
Si o privire-n gol de ganduri adormite.



Un gri imbatranit in parul despletit,
Un glas ce-o data-i tipat acum e ragusit,
Mers tremurand agale de baston sprijinit,
Un zambet plin de viata care s-a ofilit.

Cavou din piatra rece,o lumanare-aprinsa,
O floare asezata,in plina suferinta,
Un inger stand de veghe cu un aspect feeric,
Un demon asteptand ascuns in intuneric.

Om lipsit de ratiune hranit doar de instincte
Nevinovatul suflet acum nici nu mai simte...
Simtind o-ntreaga viata amarul suferintei,
Tratat cu indiferenta pierzand calea credintei.

Ganduri

Poate ca sunt un mut dar am multe cuvinte
Un chip facut din lut cu suflet ce nu minte
Poate ca vreau sa cant dar nimeni nu m-aude
Poate ca voi vorbi dar cu cuvinte surde

Poate voi adormi dar treaz voi fi in vis
Poate ca n-oi lupta dar nu voi fi invins
Poate ma vei uri dar eu te voi iubi
Poate ca voi muri si poate vei trai

Poate ca voi minti sa-ti fac tie un bine
Poate ma voi cai sa rup raul din mine
Poate voi pretui tot ce am fost pierdut
Poate nici nu voi sti de ce am fost facut

Poate-s un visator dar stiu ca esti reala
Un simplu muritor intr-o lume neclara
Poate ca voi cadea doar ca sa ma ridic
Poate te voi vedea si n-ai mai fi nimic

Poate ca-i intuneric dar tu ma luminezi
Poate ca sunt prea trist cand nu ma-mbratisezi
Poate ca este frig dar esti caldura mea
Poate ca tu esti tu si nu te voi uita

Poate ca voi cersi ca sa te fac bogata
Poate m-as oferi bucata cu bucata
Poate ca-s trist in suflet dar am un zambet larg
Poate ca ne desparte un geam totul e vag
Poate ca printr-un urlet voi reusi sa-l sparg
Poate nu te vedeam sau poate esti un gand

Confusion

Promiti sa te indrepti,a nu mai fi un caine,
Promiti ca o sa schimbi tot ce e rau in bine,
Promiti sa te gandesti la cel de langa tine,
Sa fii altcineva...vei fi!Dar oare cine?

Sa treci peste tot greul tie predestinat
Sa dormi mereu cu gandul la tot ce ai visat
Sa crezi ca ai un inger,sa te crezi protejat
Dar sa nu crezi ca tot...doar ti-ai imaginat?...

Fixat in departare spre un apus treptat
Izbindu-te pe firele de iarba,fermecat
Varsand lacrimi udand pamantul cel uscat
Mintindu-te ca tot ce-i greu s-a terminat

Un pact facut in timp,un pact facut cu tine
Incerci sa il respecti,dar tot mai greu iti vine
Trec zilele,trec anii,dar tot gandesti in sine
Vei fi altcineva...vei fi!Dar oare cine?

Evolution?

Cum iti imaginezi viitorul tau sa fie?
Sa te trezesti singur,pierdut de fericire,
Pierdut de visele care urmau sa vie,
Pierdut de zambete,scaldat in tragedie?

Cum crezi c-ai ajutat pamantul sa invie
Traind inconjurat doar de tehnologie?
Nu te-ai gandit o clipa?...pamantul e batran
Gandesti doar pentru tine,restul e praf in vant.

Cu totii sunteti genii, dar nu stati sa ganditi
Va faceti singuri rau,va nasteti sa muriti
Oameni cu doua fete,va credeti chinuiti?
Uitati-va in jur apoi sa mai vorbiti!

Cum poti sa crezi ca daca tu traiesti mai bine
Ceilalti din jurul tau traiesc doar pentru tine?
Ce e viata mai buna?Meriti asa ceva?
Ce este saracia?Ce e viata mai rea?

Avem un scop pe lume?Avem un tel anume?
Sau ne nastem doar pentru a purta un nume?
Ne nastem ca sa facem doar un rau la lume?
Sau nasti pentru-a ucide si sufletul din tine?

Intrebi zi dupa zi,intrebi cu ce-ai gresit?
Ce ai facut de tot din tine a pierit?
Pagan al timpului,de infinit ferit;
Poate ca ai trait la timpul potrivit

Tot ce e rau se datoreaza tie!
Acum stai si traiesti dar doar ca o stafie.
Iadul nu e pamantul,iadul nu este-o lume
Iadul iti este gandul plin de amaraciune

Cum iti imaginezi viitorul tau sa fie?
Cum crezi c-ai ajuta pamantul sa invie?
Pierdut in ganduri negre gandesti la ce-i mai rau.
Gandesti cu-amaraciune.....acesta-i iadul tau...

doar ma stii...titlu neadecvat

Mister invaluit in ceata neascunsa
Atat de trecatoare si totusi nepatrunsa
Continua pedeapsa,de-o raza nerapusa...

De palmele tot frante de-o lupta neinvinsa
De-o moarte nesurprinsa,de-un vis,de o dorinta
De-o amintire veche,pastrata,neatinsa
De o iubire-n suflet,inca neaprinsa

In lacrimi neuitat pe-un val de neputinta
Pe-un vas vechi,scufundat,de viata neaprinsa
Strapuns de o durere si doar cu o cerinta
Din somn adanc sa plece,sa plece din nefiinta

''''---,,,

In departari te-ndrepti,adesea nu stii unde o apuci
Si printr-un singur gest ,imi dai de inteles ca fugi.
Durerea-mi sta inchisa intemnitata-n trup zidit de vreme,
Si cu privirea trista,imi scurg picul de sange ce-mi curge prin vene.

Te-ndrepti spre zi cu soare,durere lasi in urma;
Simti tu ce simt eu oare?traiesc oare-n minciuna?
Traiesc a-ti satisface dorintele nebune,
Crezand ca ce iti place,sunt clipele cu mine.

Arsurile-mi in suflet,sunt rani deschise-adanc,
Tacerea-mi este urlet,lacrimile-s din vant,
Doar amintirile ramase sunt prinse in etern,
Flacari tinand in brate mergand catre infern.

Renunt la tot adesea,mergand spre infinit,
In sange-mi scriu pedeapsa,caci am pacatuit,
Inchis in bezna misti de remuscari silit...
Doamne tu chiar existi sau doar m-ai parasit?

mda...fortat :-L

Dormind pe gand adanc
Te scufunzi si nu mai poti iesi,
Visezi noapte de noapte,rand pe rand
Ca te trezesti sa te poti linisti.

Respiri greu si plangand
Cauti o cale sa te poti trezi,
Dar sufocat doar de un singur gand
La realitate nu poti sa revii.

Trec ore-n intuneric asteptand
Speri ca-n curand totul se va sfarsi
Dar te afunzi adanc,tot mai adanc,
Iar disperarea-n chip se va citi.

Nu ai scapare,vazand
Tot ce-ai sperat nu se va implini
Renunti la gandul ca-n curand
Din vis fara sfarsit te vei trezi.

Nimic nemaicontand
Inchizi ochii simtind ca vei pluti,
Te lasi pe spate neputiincios crezand
Ca o sa cazi tot mai adanc si vei muri.

Totusi...gandesti in sinea ta-ntreband
Cu ce-ai gresit de nu te poti opri?
Oare si-n vis esti muritor de rand?
Unde te-ndrepti si cat vei mai pluti?

Lacrimi s-au scurs,forta nemaiavand
Te lasi purtat si-ncepi a-ti aminti
De cer senin,de nori,de ploi,de vant,
De soarele-ti dorit a rasari.

In minte-ti vine-un cant,
Il fredonezi dar nu-l poti auzi.
Dar stii ca-l canti si-nchizi ochii visand
Si realizezi c-asa te poti trezi.

Ochii deschizand
Incet,cu frica de-a nu reveni
Razele-n ochi-ti grei batand
Te bucura...vei mai trai o zi.

Dar inca tulburat de visul de curand
Incerci ca sa te schimbi,alt om sa fii
Te plimbi prin zi,o destinatie neavand
Te uiti prin jur...brusc tot devine gri.

Inmarmurit te-opresti mascand
Teama din suflet ce-o detii
Dar in zadar gandesti si tremurand
Inchizi ochii,captiv ramas,si stii...

Te lupti pierzand...
Timpul pierdut nu poate reveni.
Te lupti cu morile de vant
Arzand dorinta de a mai trai.

Dezamagit si frant
Intr-un desert al viselor obtii
Miraj confuz si stii ca in curand
O sa te duci spre el si vei muri.