Portret blurat de timp si chip facut din ceara
Ar vrea sa se desprinda de tot ce-l inconjoara.
Un chip zbarcit si palid si mainile slabite
Si o privire-n gol de ganduri adormite.
Un gri imbatranit in parul despletit,
Un glas ce-o data-i tipat acum e ragusit,
Mers tremurand agale de baston sprijinit,
Un zambet plin de viata care s-a ofilit.
Cavou din piatra rece,o lumanare-aprinsa,
O floare asezata,in plina suferinta,
Un inger stand de veghe cu un aspect feeric,
Un demon asteptand ascuns in intuneric.
Om lipsit de ratiune hranit doar de instincte
Nevinovatul suflet acum nici nu mai simte...
Simtind o-ntreaga viata amarul suferintei,
Tratat cu indiferenta pierzand calea credintei.
