Iartă-mă că te-am rănit şi ştiu...şi sunt un prost!
Probabil că acest cuvânt tu îl ştii pederost,
Dar crede-mă că-l folosesc azi pentru prima oară
Şi sper să-ţi vindec rănile,ca să nu te mai doară.
Îmi pare rău că m-am purtat ca şi cum n-ai conta,
Dar vreau să ştii că vreau să fii parte din viaţa mea.
Şi tot ce-am zis şi ce n-am zis şi de-ai fost umilită,
Eu nu îţi cer ca să mă ierţi,ci să fii fericită.
Îmi cer iertare c-am ştiut ce nu trebuia să ştiu!
Cred c-a fost doar în mintea mea,sau poate prea târziu.
Acum ce-a fost nu va mai fi sau cred că nici n-a fost
Şi sper să ai tăria să îl ierţi pe-acest prost.
Felul în care m-am purtat a fost dezonorabil.
Te rog,îţi mai cer înc-o dată...iartă-l pe mizerabil!
De-aş fi stăpân al timpului să-l pot da înapoi,
Să mă cunoşti te-aş fi oprit,să nu existe "noi".
Şi iartă-mă că am tăcut când ai vorbit cu mine,
Dar când caut cuvintele le găsesc doar în rime...
Aş vrea să pot vorbi cu tine dar tot o las pe mâine,
Aş vrea să fac eu primul pas dar tot te las pe tine.
Şi nici nu-mi mai iau bun rămas,nu vreau să se termine!
Nu vreau sa fie un adio ci un rămâi cu bine!
