Bat pasul pe loc, mi-e frică să merg mai departe;
Dacă o să întalnesc mai multă singuratate?
Sa ştii că am avut deplină încredere în tine.
Dacă tu crezi că ce-ai făcut a fost ce e mai bine
Îţi dau dreptate.
Nu ţi-am cerut să ţii la mine şi nici să mă accepţi,
Ci doar să-ţi fie bine, să simt şi să simţi că trăieşti.
Nu ţi-am cerut să-mi fii alături, nici măcar să mă ştii,
Că prin singurătate am mai fost şi chiar credeam că voi mai fi,
Dar ai mers mai departe.
A trebuit să mă priveşti în ochi şi să-mi zâmbeşti,
Să îmi şopteşti că-ncepi să te îndrăgosteşti,
Să-mi pui mâna pe piept, să-mi simţi pulsul crescând,
Să te apropii foarte mult şi buzele-ţi simţind
Încep să uit şi de singurătate...
Urmând calea luminii ce luna mi-o aşterne
Mă-ndrept spre nicaieri uitându-mă spre stele,
Plutesc uşor către un loc străin de mine,
Parcă mi-e frică dar am încredere în tine
Aşa că merg şi mai departe.
Nedezlipit de tine, mereu cu zâmbetul pe faţa
Încep încet să văd şi părţi bune în viaţă.
Îmbraţişaţi de dimineaţă şi până la apus de soare,
Înaintând prin gheaţă spre raze arzătoare
Nimic nu ne desparte.
Nimic...aşa credeam, aşa simteam dar mă-nşelam.
Un lucru-i mai puternic, mai mult decât credeam.
Mi-am zis: nimic nu ne desparte şi-mi repetam într-una,
Mi-am zis că vom învinge şi răul şi minciuna
Dar am uitat de moarte.
Şi mi-ai promis că îmi vei fi alături la bine şi la rău,
Dar nu eşti lângă mine-acum, mi-e dor de chipul tău.
Şi mi-ai promis că o să fii chiar de nu ţi-am cerut,
Dar nu te simt, nici nu te văd...oare ce ţi-am făcut?
Aud doar nişte şoapte...
Să ştii că am avut deplină-ncredere în tine,
Mi-ai spus că o să-mi fii aproape, o să fii lângă mine.
Aştept ziua de mâine dar nu-mi mai vine s-o aştept,
Nu-ţi mai simt buzele, nici mâinile pe piept
Şi mă refugiez în noapte.
De sentimeste stors, sunt doar o marionetă neînsemnată,
Privat de vreo expresie, cu faţa nepictată,
Aştept sfârşitu-mi care parcă nu vine niciodată.
M-ascund în întuneric trăind înca odată
În veşnică singurătate.
